Accountability

A sunat telefonul, și când i-am vazut numele afișat, în acele clipe de dinaintea glisării butonului verde pentru a răspunde, inconștient am căutat să identific motivul apelului. A trecut ceva timp de când nu ne-am auzit la telefon. De văzut, ce să mai zic! L-am întâlnit ultima dată în capitală prin mai, în 2018, la Arenele Romane. Am crezut că este în Suceava. Aveam o regula stabilită de prin 2005 când ne-am constituit într-un grup de sprijin. Nu eram mulți în acel grup, eram din mai multe zone din țară, și ne știam prin intermediul proiectelor pe care le realizasem până atunci. A fost ușor să venim împreună și să ne stabilim obiective comune. Făceam același tip de lucrare chiar dacă sub forme diferite. Lucram cu oamenii. La debutul fiecărui an ne strângeam undeva pe la mijlocul țării, în zona Brașovului de regulă, și petreceam câteva zile împreună. Erau zilele care defineau anul. De fiecare dată plecam de la întâlnire încrezător și cu un elan pe care nu prea pot să mi-l explic. Acolo în acele întâlniri prelungite realizam că activitatea în care sunt implicat este una care te consumă și lucrul cu oamenii se dovedește dificil iar acesta se complică enorm atunci când trebuie să slujești și pe unii care doar par oameni. Pentru mine acel grup de sprijin avea să vină la momentul potrivit pentru că anul 2005 a fost unul în care aveam să descopăr că oamenii nu sunt ceea ce par. M-a lovit crunta realitate a ceea ce reprezintă meschinăria naturii umane exprimată prin machiavelice manifestări. Am înțeles atunci că în viață trebuie să mergi cu garda sus și să nu te lași copleșit de aparențe. A fost o lecție cruntă dar probabil că era necesară pentru unul ca mine care avem o perspectivă mirobolantă asupra a ceea ce înseamnă viața. Nu-i văzusem și partea hidoasă.

Au trecut ceva ani din 2005 și dinamica vieții ne-a determinat să dăm o altă formă întâlnirilor noastre. Telefonul primit este o modalitate de a ține aproape unul de altul. Nu m-aș mira să îi fi sunat pe mai mulți din grupul nostru. La un asemenea telefon primesc de regulă întrebări punctate, conturate, țintite. Astfel de întrebări nu le primesc de la oricine însă de la el îmi par normale pentru că știu de ce le pune și mai știu că pot avea încredere în el. Acesta era un episod important din întâlnirile noastre. Dădeam socoteală unul altuia într-un cadru sigur și realizam că nu suntem singuri.

Acest articol a fost publicat în DIVERSE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s