Cu inimă, fără inimă…altă inimă

M-a întrebat câti ani am. Nu-mi este străină o astfel de interpelare, însă la acea oră, puțin după șase dimineața, și venită așa fără preaviz trăda o frământare. Aveam imediat să aflu că exista un fundament real pentru o astfel de abordare directă. Când i-am spus anii mei, m-a întrebat cum mă simt. Era direct interesat de starea mea la vârsta pe care tocmai o dădui în vileag. Cu o licărire în privire mi-a zis că inima lui are exact aceeași vârstă cu a mea și mai mult decât atât am constatat că o bucurie a pus stăpânire pe el pentru că am confirmat că mă simt foarte bine. Mai lucrează acum. Venisem să închei niște situații și situația a luat o turnură interesantă. Am căzut pe gânduri. Nici nu este greu să cazi pe gânduri când te întâlnești cu cineva care deși are doar 27 de ani îi bate în piept o inimă de la cineva care a văzut lumina zilei prin `74. Avea ”temele” făcute, știa detalii despre sistemul circulator și despre această pompă cunoscută sub numele de inimă. El o avea înlocuită și îmi zicea că o păcălește cu anumite medicamente ca ea să credă că se află acolo unde s-a aflat dintotdeauna. Dacă ar simți inima că i-a fost schimbat proprietarul ar face urât. Așa am înțeles. Crunt mi s-a părut în momentul în care am văzut că este conștient că există o perioadă de valabilitate pentru ceea ce el a primit pentru a supraviețui. El însă se încăpățânează să trăiască, nu doar să supraviețuiască. Nu s-a lăsat copleșit de situație ci și și-a depășit condiția. Am băut împreună o cafea. El a făcut-o. Se pricepe. În timp ce sorbeam amândoi din ceștile aburinde mă gândeam că am în fața mea un om care a avut o inimă, a lui, a rămas fără inimă, și are o altă inimă. Nu poți să te gândești prea mult la așa ceva, că te ia cu…inima.

A văzut că am treabă și s-a retras deși simțeam că ar mai vrea să vorbim. Nu l-a lăsat inima să mă rețină. L-am petrecut cu privirea, în timp ce se îndrepta spre ușa cancelariei. Cu o altă privire. Această întâlnire m-a determinat să mă gândesc la ”pompa” care discret dar tenace își face treaba fără să-i spunem noi cum să și-o facă.

David Reguș

Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s