Când Croitor David s-a prezentat David Croitor nebunia a dispărut

Îl citesc pe David Croitor de ceva vreme. Scrie pe Facebook . Are abordări pline de umor asupra unor aspecte întâmpinate de-alungul vieții sale. Am citit și am râs cu poftă. Amuzamentul este garantat, trebuie doar să citești.

David Croitor.jpg

David Croitor

Cu aproape cinci ani in urma m-am trezit cu niste usturimi in gat, incat nu mai puteam vorbi.Nici la telefon nu raspundeam decat foarte rar. Dupa ce m-am tot dus la o multime de medici care m-au consultat si n-au gasit nimic important, o doctorita ,nu orelistă, dar cunostinta de-a mea, mi-a recomandat, asa intre doua zambete, sa fac o vizita si la un psiholog sau psihiatru,nu stiu exact. Psihologul sau psihiatrul,ca nici acum nu stiu ce este, era o doctorita de aici de pe la noi, cunoscuta drept un medic foarte bun, despre care se zvonea ca iti ia durerile si apasarile de orice fel cum le-ai lua cu mana.La inceput am ezitat deoarece nu vedeam nicio legatura intre gatul meu si psihiatru, insa doamna doctor, cea despre care am vorbit mai sus, atata a insistat incat am zis, ok, o sa ma duc. Mi-a spus unde are cabinetul si mi-a mai zis ca daca nu vreau sa ma vada lumea, ar fi bine sa intru pe undeva prin spate, pentru ca este si acolo usa.La inceput nu m-am prins de ce mi-a zis ca ar fi bine sa nu intru pe unde intra toata lumea, insa doamna vazand ezitarea mea, m-a incurajat, spunandu-mi ca oricum nu conteaza ce crede lumea, conteaza ca ea nu ma crede nebun. Eu insa nici nu ma gandeam la asta, adica la faptul ca as fi nebun(dar mai stii?), dar cum a pronuntat cuvantul, cum mi-a intrat acest gand, ca o sulita in creier si   n-a mai fost chip sa-l scot.Am ramas blocat, daca sunt nebun si eu nu-mi dau seama? Oare degeaba m-a trimis ea acolo? Prima noapte n-am dormit deloc, m-am foit si m-am intors de pe o parte pe alta de zeci de ori, iar creierul imi scotea scantei.Sa innebunesc nu alta, asta daca nu eram deja..
In fine, dimineata,dupa ce m-am trezit si mi-am facut toate tabieturile, am plecat in oras, fara sa spun acasa unde ma duc, doar nu era sa-i spun Adrianei ca ma duc la cabinetul de nebuni. Dupa cateva tatonari prin zona, am localizat din priviri usa cabinetului, luandu-ma dupa cativa ciudati insirati ca funia in sac intr-o coada labartata. M-am apropiat subtil, facandu-ma ca urmaresc ceva anume,caut ceva, insa cu coada ochiului studiam situatia la fata locului. Un anume ins destul de bizar, cu priviri pierdute si care avea un tic nervos exact ca al meu, adica dadea din umeri la greu,m-a convins ca acolo este coada la care trebuie sa astept. M-am asezat cuminte pe un scaunel fara spatar, si am inceput sa butonez la telefon,voind sa afisez o cautatura de om normal, desi imi era foarte greu.Ceva im mintea mea se dereglase atat de puternic incat cu greu ma puteam stapani.Cel mai tare mi-era jena de oamenii din jur, nu de cei cu probleme ci de insotitorii lor care pareau in regula, adica normali, si as fi vrut sa fiu considerat si eu un fel de insotitor care astepta pe cineva,si nicidecum pacient.


Dupa aproape o ora de plictiseala,mi-am adus aminte de intrarea din spate, asa ca mi-am lasat loc la coada de nebuni si m-am strecurat printre doi pereti si am iesit afara sa caut usa secreta. M-am invartit pret de vreo zece minute, trecand peste niste gramezi de moloz amestecat cu tot felul de bulihăie, pana am ajuns in locul unde ar fi trebuit sa fie usa.Usa nu era, iar in peretele respectiv, din spate, nu se gasea decat o ferestruica destul de inalta pentru mine ca sa pot privi prin ea. Fiind prea ocupat cu gasirea usii am uitat pentru moment ca sunt nebun sau ma rog, potential nebun, astfel ca mintea mea a inceput sa lucreze normal, creierul facand conexiunile necesare pentru a gasi o modalitate de a putea privi pe gemulet. Imediat, ca pe vremea cand eram normal, m-am invartit de doua ori si gata, am si gasit o galeata ciorsăită pe care am asezat-o cu gura in jos in fata geamului. M-am aburcat cu grija, m-am prins de pervazul ferestrei si m-am ridicat ca sa vad ce-i inauntru.N-au trecut nici trei secunde, ca din spatele geamului s-a auzit un tipat strident , dupa care un glas de femeie a strigat ca din gura de sarpe: doamna doctor,un nebun s-a urcat pe geam!. Era asistenta din atecamera cabinetului propriu zis.
Cand am auzit tipatul am sarit de pe galeată si am alergat prin crapatura prin care intrasem, la locul meu la coada.N-am apucat insa sa ma asez si sa mimez indiferenta, ca imediat am simtit o mana puternica ca ma apuca de umeri,timp in care un alt glas de femeie,doctorita probabil, a strigat: tine-l bine si adu-l aici sa vedem ce-i cu el, e un caz aparte, necesita urgenta. M-am supus, de voie , de nevoie, oricum nu aveam nicio putere sa ma opun fizic,iar psihic nici atat, practic innebunisem de spaima.
Prima data m-au dus la asistentă, iar dupa ce aceasta s-a uitat piezis si cu ciuda la mine, mi-a cerut buletinul.I-am dat buletinul. A notat ceva pe niste foi, dupa care am fost introdus la doamna doctor.Am zis buna ziua si saru’ mana, asa cum am invatat acasa si la scoala, doamna mi-a raspuns rece dar politicos, apoi m-a invitat sa stau pe un scaun. M-am asezat cuminte. Nu mai tremuram, incepusem sa realizez unde sunt, asa ca am incercat sa ma comport absolut normal.Pentru inceput doamna doctor m-a intrebat cum ma cheama si de unde sunt, asta desi avea toate datele in fata, insa probabil ca voia sa ma verifice daca sunt in deplinatatea facultatilor mintale. I-am raspuns exact, ca la carte. Apoi a scos un fel de chestionar, probabil pentru cazuri grave, si a inceput sa-mi puna tot felul de intrebari stupide, probabil conforme cu gradul meu de nebunie, gandea doamna.Pastram o mină serioasa si raspundeam mecanic si evident corect,in timp ce doamna ma privea ciudat.
Dupa ce a epuizat foile cu intrebari a trecut la discutii libere, ceea ce mi-a placut la nebunie, sau, pardon, mi-a placut mult. Doamna intreba ,iar eu raspundeam dezvoltand subiectul, tinzand asimptotic catre adanci intelesuri filozofice. Dupa circa treizeci de minute doctorita era intr-o mare dilema, iar eu stiam asta, pentru ca eu insumi o bagasem in ceață cu buna stiinta,ca sa-i arat eu ce-nseamna sa aiba in fata un nebun inchipuit.Odata ce intrasem in joc am jucat, si chiar imi placea asta, mai ales ca voiam sa vad unde vom ajunge, deoarece doamna ma considera nebun incurabil, iar eu stiam ce stiam ..
Vazand ca n-o scoate la capat cu mine, mai ales ca eu intrasem in formă, punandu-ma pe povestit una si alta,lucru la care nu se astepta, doamna doctor, m-a mai intrebat odata cum ma numesc.De data asta i-am raspuns :David Croitor si nu Croitor David cum o facusem la inceput, in mod oficial ca sa zic asa. Ea s-a uitat la mine, m-a privit fix si mi-a zis:nu cumva sunteti pictorul? Ba da, raspund eu zambind.
Acesta a fost momentul in care i-a zis asistentei ceva, probabil ca nu mai este nevoie sa fiu supravegheat de gardian, apoi a inchis usa cabinetului si ne-am pus pe râs ca nebunii, desi nu eram nebuni. Apoi i-am povestit cum am ajuns la ea, cine m-a trimis si ce cautam in spatele cladirii, timp in care ne tavaleam pe jos , atat de tare ne amuzam. Am stat in cabinet mai bine de doua ceasuri in care am depanat amintiri, mai ales ea, pentru ca eu n-o cunoscusem pana atunci.Si asta in timp ce adevaratii nebuni ingrosasera coada de afara.
Dupa ce ne-am linistit, doamna mi-a marturisit, ca daca unul dintre noi este ”nebun” atunci cu siguranta acela este ea,in timp ce eu cautam s-o asigur ca nu-i asa,ca n-are dreptate. Insa daca totusi are indoieli, am continuat eu, o astept oricand la tratament la ”cabinetul”meu de pe Foresta . Tratament cu zambete colorate, singura terapie de succes,la ora actuala.

Acest articol a fost publicat în DIVERSE. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s