„Verbele Crăciunului” – al 20-lea verb

20 Decembrie – PLÂNGI!
Matei 2:18 „Un ţipăt s-a auzit în Rama, plângere, şi bocet mult: Rahela îşi jelea copiii, şi nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.”

S-ar părea că plânsul nu-şi are locul de Crăciun.

De ce să plângi când te poţi bucura? Cu toate acestea, sunt mulţi în jurul nostru care plâng. Matei 2:28 ne aminteşte că la naşterea lui Isus Hristos, nu departe de locul în care se afla Pruncul, nişte femei plângeau pentru că băieţii lor fuseseră ucişi de Irod. Este greu să te gândeşti la moartea unui copilaş, dar aceasta este una din dovezile că trăim într-o lume decăzută.

Liviu Avasiloai

Liviu Avasiloai

Dacă Dumnezeu i-a avertizat pe Maria şi pe Iosif şi le-a spus să fugă din Betleem pentru a-şi salva copilul, de ce nu i-a avertizat şi pe ceilalţi părinţi, care îşi iubeau la fel de mult copiii? Poate că singurul lucru pe care îl putem spune este că Dumnezeu întotdeauna are un plan mai mare, un plan care întrece puterea noastră de a pricepe şi accepta, un plan mai profund decât tristeţea şi bocetul nostru. El l-a protejat pe Fiul Său, ca într-o zi Isus să poată muri pe o cruce pentru păcatele întregii omeniri. Copilaşii aceia au murit atunci, dar Copilul Isus a crescut şi a murit mai târziu. Domnul Isus a trebuit să scape de data aceasta, însă data viitoare nu a mai fugit şi nici nu s-a ascuns. Privind imaginea în ansamblul ei putem spune că Domnul Isus a scăpat prima dată ca să nu mai scape a doua oara şi să ne scape pe noi pentru totdeauna.

Dă ceasul înainte cu 33 de ani şi imaginea va deveni mai clară. În afara zidurilor Ierusalimului, un om murea pe cruce. El era Copilul pe care Irod nu l-a putut ucide, dar acum S-a oferit de bună voie ca jertfă pentru păcatele întregii lumi. În cele din urmă a murit şi El. Dacă ar fi murit în Betleem nu ar mai fi putut muri la Calvar. Toate aceste lucruri făceau parte din planul lui Dumnezeu.

În Betleem Dumnezeu a îngăduit o lovitură pentru a elibera lumea de păcat şi moarte. Diavolul însă nu va avea ultimul cuvânt, el nu poate birui căci războiul este al Domnului.

Încurajaţi-vă, prieteni! Nu disperaţi! Chiar dacă plângeţi, ridicaţi-vă privirile şi priviţi printre lacrimi la Betleem. Copilaşul care doarme liniştit în braţele mamei Lui se va ridica într-o zi, va lupta şi va birui, pentru că nimeni nu i se poate împotrivi!

„Doamne Isuse, ajută-mă să privesc la lucrurile veşnice. Grăbeşte ziua când vei şterge orice lacrimă din ochii mei. Amin!”

Acest articol a fost publicat în Verbele Craciunului. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s