O inima noua – Ioan Panican

O inimă nouă

Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului…”Iov 7:6

Prin îndurarea Domnului, suntem la sfârşitul anului 2009. A trecut atât de repede şi anul acesta, timpul parcă se comprimă tot mai mult de la an la an. Evenimentele se succed cu o repeziciune ameţitoare şi produc tot mai multă nelinişte.

Cu fiecare an care trece, mai murim un pic, mai facem un pas important spre moarte şi, în felul acesta, spre cele veşnice. Pentru fiecare om, veşnicia înseamnă Cer sau Iad. Noi suntem cei care hotărâm cui deschidem uşa inimii şi cui predăm inima şi viaţa noastră, întru cele vremelnice şi întru cele veşnice.

Sunt aproape nouă luni de când mult iubita mea soţie Anne Marie a trecut la cele veşnice. Miile de rugăciuni, înălţate din toate colţurile Pământului înspre Tronul de milă şi de îndurare al Dumnezeului Celui viu şi adevărat, au făcut să se ridice un zid de apărare împrejurul meu şi împrejurul casei mele, împotriva săgeţilor arzătoare ale Celui Rău. Vă sunt tuturor recunoscător pentru această minunată lucrare săvârşită în acele momente de grea încercare, lucrare pe care cred că o săvârşiţi şi astăzi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe voi toţi şi casele voastre!

La sfârşitul anului trecut, în luna decembrie 2008, Domnul mi-a vorbit prin Duhul Sfânt aşa: Bărbatule, să-ţi faci rost de o inimă nouă cu care să poţi ierta totul, uita totul şi şterge totul. Să ceri inima această nouă în rugăciune, şi Eu ţi-o voi da, zice Domnul.

M-am plecat pe genunchi şi m-am rugat astfel: Doamne Isuse, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul sufletului meu, te rog să-mi dai această inimă nouă cu care să pot ierta totul, uita totul, şterge totul. Îţi mulţumesc. Amin!

Când m-am ridicat de pe genunchi, Duhul Sfânt a vorbit inimii mele aşa:De astăzi înainte, niciodată să nu îi mai faci soţiei tale vreun reproş şi să-i spui în fiecare zi că o iubeşti din toată inima. Lucru pe care l-am şi făcut. Dumnezeu, Tatăl nostru Cel ceresc, cu gingăşie şi autoritate dumnezeiască, pregătea şi în felul acesta momentul dureros al despărţirii vremelnice de soţia mea.

Sufletul meu preamăreşte pe Domnul.

În cele aproape patru luni care au trecut până la plecarea soţiei mele de pe pământ, căsnicia noastră a fost binecuvântată cu armonie, pace, bună învoire şi desăvârşită înţelegere. În orice familie apar la un moment dat şi neînţelegeri, şi soţii au în general tentinţa de a-şi face reciproc reproşuri, lucru care generează tensiuni, tulburare. Putem comunica  partenerului nostru de viaţă aceleaşi lucruri, fără însă a i le reproşa, ci pur şi simplu prin a i le aduce la cunoştinţă, cu blîndeţe.

Aşa cum în timpul copilăriei,  odată cu trecerea fiecărui an, avem nevoie de hăinuţe şi ghetuţe cu un număr tot mai mare, şi în viaţa de credinţă, viaţa spirituală, avem nevoie de la an la an de o inimă nouă, de o inimă cu un număr tot mai mare, mai plină de înţelegere şi de dragoste faţă de semenii noştri şi de nevoile lor.

Sufletul omenesc tânjeşte necurmat după iubire. La flacăra iubirii sfinte, sufletul omului înfloreşte, creşte, se mântuieşte. În lipsa iubirii, sufletul se ofileşte şi moare.

Spre binecuvântarea vieţilor voastre, spre binecuvântarea căsniciilor şi familiilor voastre, spre binecuvântarea bisericilor în care slujiţi, spre binecuvântarea locurilor în care vă este dat să trăiţi, vă îndemn şi vă mărturisesc să vă plecaţi pe genunchi înaintea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos şi să cereţi în rugăciune, fără să vă îndoiţi de loc, această inimă nouă, cu care să puteţi ierta tot ce este de iertat, să puteţi uita tot ce este de uitat, şi să puteţi şterge tot ce este de şters.

Avem nevoie de-o inimă nouă şi tare pentru lupta credinţei care ne stă în faţă.

Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare. Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi. Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.Coloseni 3:12-14

Cu smerenie şi dragoste,

Robul Domnului Isus,

Ioan Panican

Acest articol a fost publicat în 1 și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la O inima noua – Ioan Panican

  1. Zorica Ciurea zice:

    Iubite frate in Domnul Isus,
    Doresc ca Domnul sa reverse belsug de binecuvintari peste fiinta d-voastra, sa va invaluie cu dragostea lui in fiecare zi si sa va calauzeasca pasii oriunde VA VA TRIMITE. Cu dragoste si consideratie,Zorica Ciurea, Biserica Betania Sibiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s