sursa : Vorba Buna

Sâmbătă seara – 28 ianuarie 2012 –  a izbucnit un incendiu la acoperişul Bisericii Penticostale din Chilişeni din cauza unui scurt la instalaţia electrică suprasolicitată de aparate de încălzire. Pagubele au fost relativ scăzute pentru că focul a fost vazut la timp şi stins. Dacă nu se lucra la centrala termică în momentul izbucnirii incendiului şi nu erau oameni în preajmă cu siguranţă paguba ar fi fost totală.

De ani de zile poarta Cimitirului Sf. Simion din Suceava este dată la o parte în fiecare dimineaţa de un bărbat care păşeşte agale şi se pierde în mulţimea crucilor. Într-o vară misteriosul bărbat a trecut drumul şi a venit la Librăria Agape pentru a se interesa de o carte şi atunci aveam să aflu că îşi are soţia înmormântată în cimitirul din vecinătate.

Astăzi deşi termometrul arăta minus 16 grade l-am zărit cum se opintea în poarta cimitirului pentru a-şi urma traseul obişnuit. Domnul deşi în vârstă – pare a fi pensionar de cel puţin zece ani – totuşi s-a aventurat şi pe această vreme în a-şi face tabietul.

O întrebare mă răscoleşte ori de câte ori îl văd pe acest domn. Oare când îi trăia soţia o preţuia la fel de mult ?

Asculta emisiunea ce a fost difuzata pe 26 Ian 2012, ora 11:30

Câteva ore în urmă, am primit vestea plecării la Domnul a preaiubitului nostru frate Teodor Pandrea, împreună lucrător cu noi şi în ogorul Şcolii Maranata – Biserica  dragostei.
Căile şi lucrările Domnului sunt desăvârşite, chiar şi atunci când noi nu le înţelegem pe deplin. Ştiţi cuvântul care spune: “De ce-i aşa,o ştie El”!
Fratele Pandrea a împlinit, la începutul acestui an, vârsta de 69 de ani. Dumnezeu, în marea Lui milă şi dragoste, ne-a înştiinţat, în urmă cu câteva săptămâni, cu privire la plecarea fratelui nostru Teodor dintre noi, aşa cum a făcut-o şi cu privire la pastorul Petru Dugulescu, câţiva ani în urmă.
Fratele Teodor a participat cu un mare interes la lucrările Şcolii Maranata, începând din toamna anului 2007. A fost pentru mulţi dintre noi o mireasmă mult binecuvântată.
Pentru mine, a fost ruda cea mai apropiată şi cea mai dragă. A fost prietenul şi fratele cel mai bun în credinţă. Mai mult, fratele Pandrea a fost omul prin care Dumnezeu, în înţelepciunea şi marea Lui îndurare, a lucrat în chip minunat, uneori hotărâtor, în viaţa mea de credinţă şi de slujire. A avut o influenţă benefică asupra vieţii mele încă din copilărie

Îi suntem nespus de recunoscători Domnului pentru lucrarea pe care a săvârşit-o prin preaiubitul nostru frate Pandrea, în cadrul Institutului Teologic Penticostal – Bucureşti, şi în diferitele biserici unde i-a fost dat uneori să slujească.

Cu  o seară  înaintea  celor întâmplate, fraţii noştri  Pandrea şi Nica s-au sfătuit cu privire la o lucrare însemnată ce urma să fie făcută, spre binecuvântarea celor de la Şcoala Maranata, şi spre binecuvântarea multor suflete credincioase, însetate după Hristos Domnul – Apa Vieţii. A fost cea din urmă convorbire avută cu fratele nostru Teodor, de către unul dintre ai noştri.

Cu mai bine de 10 ani în urmă, când fratele Pandrea a primit vestea că inima îi este foarte slăbită, mi-a spus: “Această boală este pentru mine o mare binecuvântare din partea Domnului. Domnul mă avertizează cu privire la drumul pe care umblu, să fiu mereu atent şi să mă pregătesc în vederea întâlnirii cu El”. Lucru pe care fratele Pandrea l-a şi făcut, prin bunătatea Domnului. Când mai vorbeam uneori la telefon seara, la sfârşit îi spuneam: “Dacă n-ai să te mai trezeşti dimineaţă din aşternutul patului, să te trezeşti în Împărăţia cerurilor”. El răspundea, de fiecare dată, cu glas tare:”Amin, aşa să fie!”

Nădăjduim să vă trimitem cât de curând un cuvânt mai bogat.

„ …să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. …mângâiaţi-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte.” 1 Tes. 4: 13-14,18

Cu inima plină de durere, dar şi de nădejde,

Cu umilinţă şi dragoste,

Ioan Panican.                                                                          Roma 27 ian.2012

Motto: … Pregateste-te sa intalnesti pe Dumnezeul tau, … ! – Amos 4:12

Biserica Crestina dupa Evanghelie din Luncusoara va invita la seri de zidire sufleteasca si evanghelizare dupa cum urmeaza:

CITESTE AICI PROGRAMUL INTALNIRILOR

Demersurile sustinute ale celor care l-au cunoscut pe Habib Bastam iata ca au dat rezultate. În decembrie 2011 scriam :

Să ne rugăm pentru Habib – Ioan Bădeliţă

Biserica Betel, Rădăuti prezentă într-o ştire despre un iranian condamnat la moarte

Iata ce relatează presa de azi :

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/persecutat-politic-si-religios-iranianul-condamnat-la-moarte-a-gasit-salvarea-in-romania_908324.html#ixzz1kgqEsUVK

Romania Libera : Un iranian condamnat la moarte pentru apostazie a primit azil în România

HotNews : Iranianul Habib Bastam, condamnat la moarte pentru apostazie, a primit azil in Romania